Prin introducerea unei acțiuni în contencios administrativ la Curtea de Apel, pentru unul din clienții noștri, trader pe piața de cereale de top, am solicitat obligarea pârâtei AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, la plata unei sume reprezentând despăgubiri (dobânzi) datorate de către organul fiscal ca urmare a lipsirii de folosință a subscrisei asupra sumei reprezentând T.V.A. rambursat cu întârziere şi accesorii achitate fără existența unei obligații legale în acest sens.
Litigiul – putem spune – inovator în materie a durat circa 3 ani jumătate, fiind derulat pe un singur ciclu procesual, distinct de practica deja uniformă în litigiile fiscale în care ICCJ admite recursurile formulate de ANAF iar procesul continuă încă un ciclu procesual, în rejudecare.
Prin probele administrate la dosar s-a reținut că s-au achitat sumele impuse prin decizia ANAF ce a fost ulterior desființată ca urmare a admiterii parțiale a contestației și de asemenea s-a reținut faptul că suma achitată și ulterior restituită a fost stabilită și încasată de către pârâta ANAF ”fără existența unui titlu de creanță”, pentru care s-ar impune restituirea unui cuantum reprezentând dobânzi legale.
De asemenea, ca și chestiune juridică procedurală, în speță s-a pus în discuție inadmisibilitatea cererii, însă cererea introductivă a fost declarată admisibilă atât din perspectiva prevederilor Codului de procedură fiscală, cât și a Legii nr. 554/2004, singura formalitate prealabilă obligatorie fiind plângerea adresată organului fiscal – care, în speță, a fost formulată și nu a fost soluționată în termenul legal.
După judecarea litigiului în două etape procesuale, ICCJ confirmă soluția primei instanțe de admitere a cererii de chemare în judecată, respingând ca nefondat recursul ANAF, astfel că hotărârea Curții de Apel în sensul admiterii cererii de chemare în judecată a rămas definitivă, ANAF fiind obligată la plata penalităților pentru perioada în care în mod nelegal contribuabilul a fost lipsit de folosința sumei reprezentând TVA nedatorat și accesorii nedatorate.
Litigiul a fost promovat la mijlocul anului 2014, fiind soluționat la începutul anului 2018. În același an, la câteva luni de la comunicarea hotărârii s-a obținut și încasarea sumei printr-o cerere adresată direct organului fiscal în baza hotărârii definitive.